Turulmarka: baza znanja

Începutul secolului al XX-lea a fost un punct de cotitură atât pentru poșta maghiară, cât și pentru societate. Ediția din 1908 a seriei Turul nu a fost doar o nouă variantă de timbru, ci simbolul unei schimbări de epocă: reflecta în același timp simbolurile statalității maghiare, dezvoltarea tehnologică și ritmul lumii în curs de modernizare.

Seria Turul a început în 1900 și a trecut prin mai multe modificări de filigran și dantelură. În 1908, pe hârtia de timbru a fost introdus un nou filigran: reprezentarea bidimensională, verticală a Sfintei Coroane, care a înlocuit varianta anterioară încadrată în cercuri, iar apoi filigranul coroanei 3D.

Acest filigran este ceva mai greu de distins de cel similar din 1909. Caracteristica sa este reprezentată de secțiunile uniforme ale părților inferioare și de marginea frumos curbată a coroanei, care la cea din 1909 are linii mai degrabă frânte.

1908 – când lumea a accelerat

Modelul Ford-T care apare în fundal sub imaginea timbrului nu este o coincidență: în 1908 a început producția în masă a primei mașini cu adevărat accesibile din lume. Ford-T nu a fost doar un vehicul, ci simbolul erei industriale moderne, care a făcut mașina accesibilă și pentru clasa de mijloc, când până atunci fusese doar un lux.

Poșta maghiară trecea ea însăși printr-un val de modernizare la acea vreme, mașinile poștale de tip Csonka circulând deja pe drumurile publice de doi ani. Epoca s-a caracterizat prin:

• aplicarea de noi filigrane,
• danteluri noi (perforarea de 15 din 1906),
• servicii poștale din ce în ce mai rapide,
• inovații tehnice, cum ar fi apariția automatelor de timbre.

Rolul valorii de 35 de filleri

Valoarea de 35 de filleri servea la acoperirea taxelor pentru scrisori și colete externe, respectiv a anumitor suprataxe pentru scrisori recomandate sau exprese. Deoarece taxa de bază pentru scrisori interne era de 10 filleri, valoarea de 35 de filleri reprezenta deja taxa unui serviciu de categorie superioară.

Prin urmare, timbrul Turul de 35 de filleri era folosit în mod tipic pentru francarea trimiterilor recomandate sau a scrisorilor externe în anii de după cumpăna secolelor.