TurulBélyeg: bază de cunoștințe

Inovația uitată a epocii Turul: Timbrul din automat

În lumea filateliei maghiare, există povești care nu vorbesc despre erori de tipar rare sau despre loturi de licitație extrem de scumpe, ci despre provocările tehnologice ale unei epoci. Un astfel de episod scurt, dar instructiv, de la începutul secolului al XX-lea, este cel al „rolelor de timbre”. Această poveste evidențiază faptul că Poșta Regală Maghiară pășise deja pe calea modernizării în 1912, chiar dacă experimentul nu s-a ridicat în cele din urmă la înălțimea așteptărilor.

Decretul care a pornit totul

Scriam septembrie 1912, când conducerea poștei a cedat presiunii pieței. Marile companii și oamenii de afaceri ai „epocii moderne” căutau o soluție mai rapidă pentru francarea scrisorilor. A luat naștere decretul nr. 12.946. v., care autoriza vânzarea valorilor de 2, 3, 5, 6 și 10 filleri în role de câte 1000 de bucăți.

Aceste role au fost create special pentru primele aparate automate de aplicat timbre. Reglementarea a fost însă extrem de strictă:

• Rolele nu puteau fi ținute în stoc de orice oficiu, ci erau aduse doar la comandă.
• Era interzisă vânzarea lor în cadrul gestiunii interne a poștei sau prin intermediul revânzătorilor.
• Erau disponibile exclusiv la oficiile principale desemnate (în Budapesta, de exemplu, la oficiul central de primire nr. 4).

O realizare tehnologică de excepție: Tehnologie înaltă realizată manual

Deși astăzi timbrele la rolă sunt tipărite pe benzi continue de hârtie, în 1912 Imprimeria Statului a trebuit să recurgă la o altă soluție. Nu au produs timbre noi, ci au adaptat manual colile gata pregătite de 100 de timbre cu modelul Turul.

Etapele procesului de producție:

• Colile de 100 de bucăți erau tăiate în benzi verticale de câte 10 timbre.
• Timbrul de la baza unei benzi era lipit manual pe marginea lăsată liberă în partea de sus a benzii următoare.
• Acest proces se repeta până când se obținea o bandă continuă de 1000 de bucăți.
• Banda astfel obținută era înfășurată pe rolă astfel încât, la derulare, desenul timbrului să apară inversat.

Tocmai de aceea literatura de specialitate le numește sugestiv role de timbre și nu timbre la rolă: deoarece nu a fost vorba de o tehnologie de producție separată, ci doar de o formă specială de ambalare.

De ce nu le vedem în colecții?

Aici ajungem la cel mai curios punct al poveștii. Deși aproape 20 de milioane de timbre au fost puse în circulație în acest mod, este aproape imposibil să le identificăm ca exemplare individuale. Odată ce timbrul era desprins din rolă și lipit pe scrisoare, toate trăsăturile sale distinctive dispăreau. Deoarece erau realizate din coli tradiționale, nici dantelura și nici hârtia lor nu difereau de celelalte.

Sfârșitul experimentului și cifrele

În ciuda entuziasmului inițial, proiectul a fost de scurtă durată, iar producția a încetat în 1913. Avem totuși statistici precise privind cantitățile produse:

• 2 filleri: 6 000 de role
• 3 filleri: 540 de role (cea mai rară variantă)
• 5 filleri: 5 700 de role
• 6 filleri: 6 000 de role
• 10 filleri: 6 865 de role de 1000 de bucăți și 250 de role de 500 de bucăți

Acest episod a fost păstrat pentru posteritate ca un capitol fascinant din zorii istoriei poștei maghiare, când munca manuală a încercat să satisfacă nevoile primelor automate mecanice.