TurulBélyeg: Wissensdatenbank

Povestea timbrului de 50 fillér roșu-vin din emisiunea maghiară Turul din 1904 îmbină chimia cernelurilor, speculația filatelică și o distrugere care nu a mai avut loc. Ceea ce pare o simplă varietate de culoare ascunde un drum neobișnuit de la tipografie la albumele colecționarilor.

În noiembrie 1904, Tipografia de Stat a epuizat coloranții folosiți pentru nuanța obișnuită a timbrului. Cu un amestec nou au fost tipărite 4700 de coli, care aveau culoarea anterioară atât umede, cât și după finalizare. La 14 noiembrie, 2000 de coli au fost trimise depozitelor de valori poștale ale șase direcții; celelalte 2700 au rămas la tipografie.

În ianuarie 1905, colecționarii au descoperit timbrele roșu-vin. Bănuind o eroare de tipar, au început să speculeze intens. Ancheta din martie a stabilit că nuanța inițial brună se oxidase în contact cu aerul, devenind roșu-vin închis. Poșta a dispus retragerea imediată a timbrelor afectate și returnarea stocurilor la Tipografia de Stat. Unele intraseră însă deja în circulația poștală.

Stocurile returnate așteptau distrugerea, dar povestea a luat altă întorsătură. Potrivit monografiei, la începutul anului 1931 s-a aflat că Biroul Filatelic al Poștei vânduse deja 10% din stocul rămas până în 1930. La sfârșitul lui 1930, un comerciant a cumpărat încă 80% prin licitație publică; 10% au rămas la Birou.

Intrarea pe piață a unei cantități mari de timbre nefolosite a redus puternic valoarea varietății. Pentru condițiile epocii sale, monografia arată că timbrele de 50 fillér în culoarea originală, rămase în circulație, valorau aproximativ de treizeci–patruzeci de ori mai mult decât cele oxidate. Este o comparație istorică, nu un raport actual al prețurilor.

Povestea explică și cum un exemplar roșu-vin folosit efectiv în poștă poate valora mai mult decât unul neuzat, cu gumă originală și fără urmă de șarnieră: numeroase exemplare nefolosite au ajuns pe piață, iar cele utilizate înainte de retragere s-au păstrat pe altă cale. Nu este o regulă universală; contează starea, ștampila, filigranul și varietatea exactă.

Materialul păstrat a dezvăluit și filigrane numerice anterior necunoscute pentru această valoare, precum și o coală cu filigran inversat. Turul roșu-vin este astfel un mic document al tiparului, al utilizării poștale și al pieței filatelice.

Sursă: A magyar bélyegek monográfiája (Monografia timbrelor maghiare), volumul IV, pagina 146 și pasajul următor.